Malițiozitatea e contagioasă.

MALIȚIOZITATEA E CONTAGIOASĂ.

Oameni dragi și frumoși, care ați ales calea grea de-a vă abandona temporar familiile pentru a vă asigura traiul decent și supraviețuirea în contextul ăsta economic, ce vă determină să deveniți atât de greu de mulțumit și atât de caustici?
Prestarea serviciilor de îngrijire la domiciliu pentru persoanele de vârsta a III-a a devenit un trend în care v-ați integrat din nevoie, mai puțin din plăcere. Faptul că nu e un domeniu ușor, și la asta se mai adaugă și mediul străin, știu. Disponibilitatea 24/24 devine solicitantă și frustrantă. Însă cred că unii dintre voi nu știu nici până astăzi, deși au experiență în acest domeniu mai mult decât am eu de muncă, că a presta servicii nu trebuie să te transforme în sclav. Beneficiarul serviciilor tale trebuie să cunoască niște granițe. Sunt acele limite personale și profesionale peste care nu poate trece, independent de înțelesul pe care îl oferă sintagmei „24 din 24”.
În perioada de acomodare- prima săptămână la noul loc de muncă (la noul beneficiar și aparținătorii săi, după caz), trebuie să învățați să le trasați limite, dar nu tacit că nu vă ajută, dragii mei. Ceea ce nu verbalizați, nu există!:)
Și puteți să deveniți cât de țâfnoși doriți ulterior și să dați vina și pe agenția care v-a intermediat, și pe prietena care v-a sugerat reconversia profesională, tot nu vă ajută să depășiți frustrarea combinată cu furia acumulată, din pricina unei atitudini lipsite de tact.
Aveți îndrăzneală! Nu înseamnă NESIMȚIRE și nici nu trebuie să permiteți cuiva asocierea. Aveți dreptul să stabiliți niște delimitari clare.
Ca de exemplu:
-„Am nevoie zilnic de o pauză ca să dau randament. Nu vreau să clachez și nici dvs nu vă doriți un ÎNGRIJITOR INEFICIENT DUPA PRIMA SĂPTĂMÂNĂ.”
-„Aș dori să-mi respectați timpul de odihnă care îmi este necesar pentru a putea să vă stau la dispoziție, la cerere.”

Dragii mei, 24 din 24 nu înseamnă să ai activități non-stop. Cine înțelege astfel, e irațional și absurd. Disponibilitatea este denotată prin faptul că vă aflați în proximitatea sa 24 de ore din 24, la îndemâna sa. E de la sine înțeles că la nevoie vă sacrificați timpul de somn pentru a supraveghea starea beneficiarului. Însă nu e normal să se lanseze pretenții de accepțiune generală, din partea familiei beneficiarului. Le puteți explica faptul că nimeni nu poate fi disponibil 24/24 timp de 30 de zile, iar dacă asta cred, înseamnă că au nevoie de O MAȘINĂRIE, dar chiar și aceea are nevoie de o pauză pentru încărcarea bateriilor .🙂
Noi, oamenii, funcționăm diferit pentru că așa am fost creați. Dumnezeu a creat ziua și noaptea pentru confortul nostru: ca să nu fim epuizați. Dar dacă ne lăsăm la îndemâna oamenilor, ăsta va fi rezultatul.
Dacă aveți nevoie de o poveste explicită, similară celei de mai sus, faceți apel la ea cu îndrăzneală pentru a transmite mesajul fără echivoc. Pentru că unii nu au contactul cu realitatea, nu conștientizează sau nu vor să conștientizeze că în plan real lucrurile stau diferit decât cele din plan teoretic. Lămuriți acest aspect, altfel așteptările lor vă vor surprinde. Ei se vor aștepta să faceți niște lucruri pe care voi ați agreat, în mod tacit, că nu le veți face și uite așa se naște conflictul. Nu cred că vă doriți să fiți implicați într-un conflict de amploare cu protagoniști a căror limbă nu o stăpâniți suficient de bine.
Evitați să creați tensiune, dragilor! Abordați lucrurile cu înțelepciune! Nu vă ajută să fiți îngăduitori cu lucrurile pe care știți că nu le puteți tolera pe termen lung.

Alt exemplu: „Sunt aici pentru doamna XY și sunt la dispoziția doamnei pentru a crește calitatea vieții sale. Vă rog să țineți cont de acest fapt și să nu încărcați lista atribuțiilor mele zilnice cu sarcini care nu intră în competența mea.” Atenție, aici trebuie să aveți noțiunea competențelor voastre adaptate cazului la care sunteți.
Stabiliți clar de la început și enumerați-le ca să cunoască granițele.
„Sunt aici să mă ocup de:
igiena doamnei XY, administrarea alimentației, a medicamentelor, respectând prescripțiile medicale și regimul, supravegherea stării sale de sănătate asigurându-mă că-i urmăresc evoluția fizică și psihică, integrarea în activitățile sale zilnice a activităților de ordin social, a activităților de relaxare, mobilizarea și transportul doamnei XY .”

V-am oferit câteva repere, prin exemplele oferite, ca să vă faceți o idee despre modul în care trebuie să abordați în mod specific acest aspect al delimitarilor personale și profesionale. Ele trebuie să fie foarte specifice, chiar de tipul:
– „nu ridicați tonul la mine, altfel comunicarea noastră poate fi afectată și întrerupem colaborarea”;
– „am rugămintea să nu-mi invadați spațiul intim, intrând în camera mea în lipsa mea sau dând buzna în ea fără să îmi semnalați.”
– „nu doresc să discutăm despre viața mea privată” , etc.

Am făcut o incursiune cam lungă ca să ajung de fapt la motivul pentru care scriu acest articol. La postarea unuia dintre anunțurile noastre, ne-ați invadat cu mesaje mai mult sau mai puțin răutăcioase. Nu suntem supărați, Doamne ferește, dar înțelegem că aveți nevoie de abordarea acestui subiect. Credem că sursa malițiozității este tocmai frustrarea la care vă lăsați atât de lesne expuși. Nici în colaborarea cu agențiile nu vă stabiliți granițele. Vă lăsați „escaladați”, chiar exploatați, iar unii oameni nu au limita bunului simț așa cum vă așteptați. Încercați să evitați astfel de situații și fiți fermi. Aveți dreptul!
Învățați să spuneți NU, la nevoie. Nu e nicio rușine! Nimeni nu vă cunoaște mai bine decât voi înșivă. Nu faceți rabat de la a trata cu respect chiar și acest aspect, iar cei care trebuie să vă aprecieze, o vor face.🙂
Vârsta a treia se caracterizează prin malițiozitate, uneori excesivă. Dar și noi, cei de vârste mai mici, avem tendința să răspundem în același ton. Doar că mai devreme sau mai târziu culegem roadele unei astfel de abordări. Pentru ce să fiți un sac cu pulbere care să devină inflamabil în preajma celor dragi? Eu cred că nu doriți să-i răniți pe cei care vă sunt alături necondiționat.
Recomandarea mea este să eliminați sursa nemulțumirii, a revoltei, a răutății, a emoțiilor negative și să învățați să tratați cu înțelepciune și cu calm orice situație, oricât de tensionată vi se pare. Nu dezertați, nu fiți prea îngăduitori, fiți echilibrați!
Atacul e o armă de apărare care are repercusiuni asupra celui ce atacă, prea puțin asupra celui atacat. Fiți prudenți!
Puteți plia acest model în orice domeniu al vieții voastre. Mult succes!

🙂 Cu deosebită considerație,
Karla R.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s