Pretul muncii in strainatate

IMG_6485

 

Discutam cu o prietena, acum cateva dimineti, la cafea, despre efectele pe termen lung ale migratiei fortei de munca, in special a femeilor, si am concluzionat ca dincolo de „turbulentele” pe care le creeaza la nivel economic, impactul acestui fenomen este cel mai dur resimtit de familie. Ce efecte creeaza acest fapt pe termen lung? Asta imi doresc sa surprind in acest articol.

Sunteti de acord cu mine ca, in domeniul ingrijirii varstnicilor, migreaza cu preponderenta femeile? Așa arată statisticile. Va puteti documenta accesand: http://www.upm.ro/facultati_departamente/stiinte_litere/conferinte/situl_integrare_europeana/Lucrari2/Georgescu%20Maria.pdf

Ce efecte are acest fapt?

Feminizarea fortei de munca a dus la modificarea raporturilor de putere la nivelul familiei.

Daca inainte, familia traditionala atribuia tatalui autoritatea centrala si el era principalul producator de venituri in familie, astazi asistam la o rasturnare de situatie. Astazi, mama este cea care detine puterea. Si cred ca familia devine disfunctionala si acest fapt creeaza efecte, pe termen lung, in procesul integrarii in societate a copiilor si in cel de socializare.

Exista o distribuire de roluri la nivel de familie, si acestea nu pot fi substituite. Absenţa mamei poate produce efecte în zona activităţilor specifice gospodăriei, in ingrijirea copiilor si in asigurarea suportului afectiv. In ceea ce priveşte activitatile din gospodarie, substitutia rolului specific este realizata, fie de tata, fie de primul nascut de sex feminin, daca varsta ii permite acest lucru, iar acest fapt are ca efect o supraincarcare de rol. Fetei ii sunt atribuite sarcini peste capacitatile sale. In cazul in care aceasta are frati mai mici, supraincarcarea contine si activitati specifice ingrijirii si suportului afectiv oferit acestora. In acest caz, dimensiunile fenomenului sunt variabile in functie de tipul de familie, situatia cea mai rezonabila fiind rezolvata in familii extinse, prin preluarea rolurilor de catre alti membri ai familiei: gen matusi, unchi, bunici, etc. Lipsa comunicarii, a activitatilor care presupun cooperarea, sarcini multiple nespecifice varstei, etc. pot duce la disfunctii severe in constructia identitatii individului, cu posibilitatea reproducerii eventualitatilor negative atunci cand individul va fi in punctul de a intemeia o familie.

Efectele in acest context sunt usor de anticipat:

– copiii manifesta atitudine de indiferenta sau timiditate. In momentele dificele cu care se confrunta, copilul interpreteaza absenta parintilor ca o manifestare a indiferentei acestora fatade el si nevoile lui. Rationamentul care sta la baza deciziei voastre de migrare in strainatate nu este perceput ca atare de mintea unui copil, oricat te-ai stradui sa ii aduci argumente.

– copiii incep sa aiba tulburari de atentie; au un prag fie prea scazut, fie prea ridicat în ceea ce priveste toleranta la frustrare; au tulburari ale stimei de sine (sprapareciere sau subapreciere);

– datorita lipsei de afectiune copilul somatizeaza usor (poate manifesta cefalee, greturi, varsaturi);

– datorita sub-stimularii, copilul nu este dispus sa faca eforturi cognitive la scoala;

– copiii nu au aspiratii pe termen lung (nu se pot proiecta in viitor) sau au aspiratii nerealiste determinate de distorsiuni cognitive de genul: „ca sa ai bani nu trebuie sa inveti” , „cand o sa fiu mai mare o sa plec si eu sa muncesc in strainatate si pentru asta nu trebuie sa ai carte” etc.;

– copiii intampina dificultati de adaptare la noi situatii. Datorita absentei bruste a parintilor si lipsei unei consilieri psihologice adecvate, cu privire la plecarea acestora pe termen lung, copiii traverseaza o etapa de adaptare la noua situatie, numita in psihotraumatologie: „reactie de adaptare”;

– datorita lipsei autoritatii parintilor si ca o consecinta a lipsei de aspiratii, pe termen lung, apare absenteismul si abandonulşcolar;

– devin vulnerabili la abuzuri fizice, psihice, sexuale, exploatare prin munca, trafic de persoane si protitutie. Agresorii sexuali, recrutorii sau traficantii de persoane, adultii sau copiii violenti, persoanele care exploateaza copiii prin munca isi aleg victimele din randul copiilor neglijati. Ei sunt o prada usoara!

Tratati cu cea mai mare maturitate si responsabilitate acest aspect! Copiii au nevoie de sustinere, incurajare, intelegere. Au nevoie de rolul mamei in viata lor pentru a creste adulti sanatosi.

Prevenirea diverselor probleme ale copiilor cauzate de absenta mamei este de dorit. Mai usor previi decat tratezi. Iar ca sa previi ceva, un prim pas este comunicarea. Decizia mamei de a munci nu este mereu inteleasa corect de copil (necesitatea financiara, imposibilitatea tatalui de a merge la munca in acest domeniu sau poate chiar somajul tatalui, boala, etc., tot tabloul economic al familiei), dar un copil care poate simti un oarecare control asupra vietii lui este mai in masură sa accepte, fara prea mari tulburari, această situatie. Copilul care intelege, (asta preuspunand deseori multe discutii explicative, adaptate evident varstei copilului, despre cat timp, unde si de ce este mama plecata) ca este ceva temporal sau sporadic (cu pauze în care mama va reveni), care poate comunica cu aceasta cat de des si clar poate, va gestion mult mai ușor absenta ei.

Rolul tatalui devine central. Dincolo de faptul ca va trebui sa preia o parte din treburile gospodaresti pe care poate nu le-a facut pana acum, nu ii plac, el va fi acum cel ce sustine copilul. Greu, mult, dar atunci cand parintii iau impreuna decizia plecarii mamei la munca in strainatate si o rezolvă impreuna, copilul sufera mai putin. Comunicarea cu copilul, ascultarea lui, timp petrecut cu el, etc., sunt cateva lucuri pe care tatal (sau, in cazul absentei acestuia, un alt membru al familiei extinse: bunica, matusa, unchiul, etc.) trebuie să le facă.

Dar uneori, fie din lipsa acestei preventii, fie din alte cauze, copilul tot ajunge sa sufere plecarea mamei. Atunci este rocomandat sa se apeleze la ajutor specializat.

De ajutor, in acest sens, ar putea fi consilierea suportiva: prin intermediul abilitatilor de comunicare (sintetizarea, reflectarea, comunicarea non-verbala) si empatiei. Consilierul (specialistul, in acest caz) poate sustine copilul pentru a face fata impactului pe care il are asupra sa plecarea parinţilor la munca in strainătate. Consilierii explica, de obicei, copiilor ca parintii sunt plecati pentru o anumita perioada determinata de timp si se vor reintoarce. E important ca ei sa incurajeze si sa sustina comunicarea copiilor cu parintii, in functie de nivelul de dezvoltare a copilului, prin intermediul scrisorilor (inclusiv desene pentru parinti), telefonic sau prin e-mail.

In situatia în care copiii traverseaza reacţia de adaptare caracterizata prin îngrijorare, anxietate, depresie, concentrare deficitară, iritabilitate si comportament agresiv, consilierii vor sti sa se axeze in mod special pe sprijinirea copiilor în exprimarea emoţiilor si sentimentelor fata de parinti, fata de probleme si conflictele pe care le au in viata de zi cu zi. Copilul trebuie incurajat si, daca este necesar, asistat in construirea strategiilor de adaptare si în schimbarea reactiilor de adaptare distructive.

V-am adus informatii oferite de specialisti, in acest articol, si sper sa va fie utile. Tatii pot fi usor neglijenti, nu neaparat cu buna stiinta, si nu li se poate imputa acest fapt, intrucat rolul lor in familie este altul. Oricare ar fi contextul zilelor noastre, el trebuie sa ramana cu statutul traditional, ca va place, ca nu va place. Ei sunt cei care trebuie motivati si incurajati sa gaseasca o solutie la problemele financiare ale familiei. Ar fi bine, dragi mamici, sa evitati sa preluati o responsabilitate care va poate afecta dezvoltarea copiilor. Insa, daca nu identificati o alta solutie si decideti sa plecati, recomandarea este sa va orientati spre un dialog sincer si responsabil cu copilul vostru. Copiii sunt viitorul! Ei sunt liderii de maine, antreprenorii, mestesugarii, muncitorii, liber-intreprinzatorii. Ei trebuie sa fie pregatiti pentru viata si sa fie completi. Voi nu veti putea duce lupta pe care o vor duce cu ei insisi in dorinta de redresare. Unii dintre cei afectati vor constientiza nevoia de schimbare si vor lupta pentru normalitate. Oh, daca ati sti cate urme lasa absenta voastra in dezvoltarea lor. Eu pot vorbi din experienta. Am fost copil cu mama plecata in tari straine, dupa revolutie si e atat de anevoioasa redresarea si sunt putini care pot intelege bataliile pe care le dai, ca sa te sustina si sa te ajute. Ii multumesc lui Dzeu ca m-a inspirat sa aleg schimbarea si simt binecuvantarea Lui peste viata mea, prin grija cu care a asezat oameni in drumul meu, care sa contribuie la transformarea mea. Dar poate unii nu vor avea harul asta si atunci?….

Cu tot sufletul va indemn sa reflectati serios si sa luati cele mai bune decizii. Mai bine preveniti decat sa tratati!

Karla Racliu

Ce trebuie sa stie un ingrijitor despre DEMENTA?


Evitati sa corectati pacientul bolnav de dementa! Confruntarea cu „adevarul”, care doar in acceptiunea voastra poate fi relevant, este fara sens in incercarea de a-l ancora in realitate. Aceasta incercare „bine intentionata” a voastra ii creeaza nesiguranta si sentimentul ca e parasit. O imbratisare sau o privire calda l-ar ajuta mai mult pe batranul „afectat de uitare”. Pentru el, atentia, suportul emotional si siguranta sunt elemente vitale. Ce nu obtine o vorba, poate dobandi un gest sau o atingere. 

Poate ingrijiti deja o persoana cu dementa sau poate nici nu ati intalnit un astfel de caz. In oricare dintre situatii, aceasta abordare poate fi benefica. 
Haideti sa lamurim, intai de toate, ce este dementa si cum se manifesta?



Dementa este o boala ce se instaleaza odata cu inaintarea in etate si fata de care nu se pot lua masuri de prevenire. Este incurabila si grabeste decesul.

Se manifesta prin: pierderea memoriei, a controlului, a orientarii, a gandirii logice si a vorbirii.

Cel dintai semn care ne conduce la ipoteza ca avem de-a face cu un inceput de dementa este UITAREA. Memoria pe termen scurt este grav afectata, in timp ce memoria pe termen lung poate sa ramana total intacta. 

Uitarea este secondata de pierderea controlului in ceea ce priveste actiunile si vorbirea. Impulsivitatea ia locul comportamentului temperat, caracteristic unei persoane. Astfel ca, o persoana afectata de dementa poate face lucruri pe care in contextul normalitatii nu le-at fi facut: sa injure, sa atinga intr-un mod care te poate stanjeni, sa devina agresiv, etc. Bolnavii de dementa nu mai au maniere si retineri. Iar cine ia aceste comportamente ca facute intentionat, si ca atac la persoana, inseamna ca nu intelege cu ce se confrunta.

Nu recomand ingrijitorilor colerici, impulsivi, reactivi sa accepte un caz de acest tip. Nu stiu daca vor putea gestiona toate situatiile ivite pe parcursul procesului de ingrijire a unui bolnav de dementa. 

Orientarea se pierde in cazul celor bolnavi de dementa si se pot pierde cu mare usurinta, chiar daca au iesit doar pana la primul colt al strazii pe care locuiesc. 

Pe masura ce boala evolueaza, recunoasterea persoanelor devine tot mai dificila, iar confundarea lor tot mai tipica. Astfel, fiica poate deveni mama sau sora, fiul poate deveni sot, ceea ce inseamna ca familia de origine ramane prioritara in atentia celui suferind. Totodata, se poate intampla ca o persoana aflata in incapere o singura data sa fie tratata ca persoana cea mai de incredere a bolnavului pentru simplu fapt ca este prietenoasa. Asadar, nu exista nicio logica in ceea ce se intampla, asta tocmai pentru ca este afectata gandirea. A te stradui sa-i explici ca face confuzii i-ar oferi o stare totala de nesiguranta si sentimentul ca nu este inteles. 

Vorbirea este afectata si ea, iar daca la inceput doar cateva cuvinte lipsesc, pe masura ce boala evolueaza, bolnavul nu mai resuseste sa-si termine frazele. Acest fapt provoaca irascibilitate si neliniste, insa e important sa-l linistiti din priviri si sa-l asigurati ca ati inteles ce a vrut sa spuna. De cele mai multe ori va apela la carja sau baston, lovind repetitiv podeaua, pentru a se putea exprima. Nimic nu este lipsit de sens, nici macar cand dau senzatia ca impaturesc batiste invizibile, dimpotriva. Totul are logica pentru bolnav, chiar daca noi nu intelegem. 

Tot ceea ce ramane dintr-o astfel de persoana, afectata de dementa, sunt sentimentele si emotiile. Ele vor fi exprimate prin trairi intense si o sensibilitate aparte. Acesta este un limbaj pe care il putem descifra. Din pricina faptului ca se centreaza pe trairi interioare, un bolnav de dementa va simti imediat intentiile tale, nelinistea ta, lipsa ta de control, irascibilitatea -cand aceasta te domina. Pot fi atat de profunzi incat pot pricepe situatii foarte complexe , extrem de repede. Daca nu sunt tratati cu respect sau nu sunt apreciati, daca se vorbeste despre ei fara a fi luati in seama, se simt raniti si de cele mai multe ori se refugiaza intr-o reactie sau comportament agresiv. Aceasta ii indeparteaza pe cei din jur, e adevarat, insa acesta este modul lor de aparare: prin furie. 


Cum poti colabora cu o persoana cu dementa?
Nu pierde contactul cu el! Dialogul este cheia evitarii comportamentelor distructive. Daca ai un astfel de pacient si ti se pare dificil sa faci fata, atunci participa la un curs tematic de formare in aceasta sfera, sau informeaza-te mai mult citind carti de specialitate.  

Limbajul din prim plan, in cazul celor afectati de dementa, este limbajul nonverbal- limbajul trupului. Semnalele pe care le emit pot fi „deranjante” si exista tendinta ingrijitorului de-a le inlatura, dar ele au un substrat. Cand tipa si se manifesta violent pot suferi dureri fizice insuportabile, asupra carora nu pot atrage atentia in mod verbal. De asemenea le poate fi frica sau pot avea vezica plina si pot avea reactii de irascibilitate. Ganditi-va la ei ca la nou-nascutii care nu stiu sa-si exprime nemultumirile sau disconfortul decat prin plans si totusi o mama invata sa „descifreze” care e plansul de foame, cel creat de scutecul murdar sau de disconfortul termic. Timpul petrecut langa ei si atentia indreptata, in mod constient, va ajuta sa ii „invatati limbajul”, este?

La fel este si in cazul suferinzilor de dementa. 

Acceptati bolnavul asa cum este! Chiar daca este trist si nu stiti de ce, totusi stiti cum este sa fiti trist. Nu-i negati si nu-i bagatelizati trairea. Lasati-l sa-si etaleze sentimentele in mod deschis.

Asigurati-i sentimentul de siguranta! Fie printr-o apreciere, fie printr-o incurajare, fie printr-o atingere sau printr-o imbratisare, dar arata-i ca este important pentru tine. Bolnavul de dementa are nevoie de multa atentie si sustinere. Nu are nevoie de confruntare sau de corectarea unui comportament. Comportamentele stridente sunt, deseori, semne indirecte ale durerii, pentru ca dementa nu il protejeaza de dureri. 😦


Cum poti face fata unui astfel de caz?

Nu te epuiza! Nimeni nu dispune de resurse fizice si psihice inepuizabile. Din acest motiv este recomandat sa ceri ajutorul, fara retinere, apartinatorilor sau persoanelor apropiate bolnavului. Lipsa odihnei aduce cu sine irascibilitate si lipsa controlului in gestionarea acesteia. Este suficienta irascibilitatea bolnavului ca sa mai intre in contact si cu a ta. 🙂

Nu face pe eroul! Daca starea celui ingrijit se deterioreaza si durerile devin chinuitoare, apeleaza la serviciile ambulante sau anunta familia. Nu este o rusine. Ii faci un bine si lui si tie!
Sper ca acest articol sa iti fie util si sa iti ofere suport in ingrijirea celui asistat. Multa putere si sanatate iti doresc! 

Cu multa consideratie pentru ceea ce faci,

Karla Racliu

INGRIJIREA LA DOMICILIU A VARSTNICILOR- o meserie care se face cu sufletul.

Nu stiu sa fie profesii mai frumoase decat acelea in care te aflii in slujba semenilor.

Da, stiu ca multi dintre voi nu aveti o atractie mai dosebita, decat cea financiara, pentru aceasta activitate, insa, pentru moment, as vrea sa va intrebati: „Oare intamplator am ajuns in aceasta circumstanta? Oare scopul meu trebuie sa fie orientat doar spre castig? Cum as putea face cu drag ceea ce fac?”

Daca citesti acest articol inseamna ca ai subscris tacit la afirmatia din titlu: „…o meserie care se face cu sufletul”.

Poate ca esti chiar din categoria celor nu foarte incantati de ocupatia lor, care fac ceea ce fac doar pentru ca sunt nevoiti. Cred ca e foarte frustrant! Si multora ni se intampla la fel, atunci cand nu punem pasiune in ceea ce facem. Ce-ai spune sa privesti jobul pe care il ai ca pe o oportunitate de-a te dezvolta ca om? In general, cam asta este rolul experientelor: ne modeleaza, ne formeaza, ne dezvolta. Iar tu astazi experimentezi un domeniu nou, este?

Mi-as dori sa privesti dincolo de beneficiile materiale si sa identifici ce alte beneficii poti avea in exercitarea acestei meserii si ce poti invata din relatia cu varstnicul pe care il ingrijesti? 

Ma gandesc cate lectii de viata putem primi de la un om aflat la sfarsitul vietii. 🙂

De la varstnici ar trebui sa invatam sa pretuim viata in fiecare zi si sa fim multumitori ca suntem sanatosi. Uneori, uitam sa-i fim recunoscatori lui Dumnezeu pentru lucrurile pe care le avem, pentru ca ne centram prea mult atentia asupra a ceea ce nu avem si ne lipseste, si asociem lipsa lor cu absenta fericirii. Am fi atat de fericiti, daca am realiza de cat de putin avem nevoie pentru a fi fericiti. Te provoc sa te gandesti incepand de astazi, la sfarsitul fiecarei zile, la 10 motive pentru care poti multumi lui Dumnezeu. Te asigur ca le vei gasi! Va fi mai greu la inceput, pentru ca iti vor veni in minte doar nemultumirile. 😀 Dar straduieste-te sa gasesti 10! Si vei invata sa fii mai atent la detalii. Fericirea vine din micile bucurii:<<1) Iti multumesc, Doamne, ca sunt sanatoasa in timp ce altii se lupta cu cancerul. 2) Iti multumesc ca in dimineata aceasta mi-am baut cafeluta pe terasa, in timp ce altii sunt in spital si nu se pot bucura de acest privilegiu. 3) Iti multumesc ca batranica mea are o stare generala mai buna decat cea de ieri. 4) Iti multumesc pentru ca am avut ce pune pe masa, pentru ca multi lupta cu foamea. 5) Iti multumesc ca m-am putut odihni astazi la pranz, spre deosebire de ieri cand nu am avut timp nici sa imi odihnesc picioarele. 

Ar fi multe altele….banale ai zice, dar din asta se compune viata. 🙂

Dragilor, sunteti oameni binecuvantati prin ceea ce faceti. Nici macar nu constientizati. Oricat de solicitanta ar fi aceasta ocupatie, pretul pe care il platiti e infim de mic comparatic cu toate beneficiile pe care le aveti. 

Ganditi-va numai cate invatati in relatia cu ei; cum ati reusit sa va adaptati si sa va formati dupa nevoile lor. Ati devenit mai rabdatori, mai calzi, mai calculati, mai perseverenti, mai determinati. Iar asta va este de ajutor si in alte domenii ale vietii, mai ales in relatii. Ati invatat cat de important este sa ai timpul planificat ca sa fii eficient. Oh, ce ar insemna un plan haotic de ingrijire in care sa sari peste insulina de dimineata, peste masa de pranz sau programarea medicala de la ora 16.00?

In relatia cu varstnicii ati invatat cat de important este sa nu va suprasolicitati, sa luati pauza cand e nevoie, pentru a da randament pe termen lung. Cine si-ar dori un ingrijitor obosit si ineficient?

Stiti cum se numeste asta? 

DIS-CI-PLI-NA!

 Da, v-ati disciplinat.

Asa ati ajuns sa ravniti un sistem similar si pentru batranii pe care i-ati lasat acasa. Asa ati intrat in contact cu o alta cultura, cu alta mentalitate, cu alte valori. In felul acesta, ati invatat cum sa priviti batranetea si cum sa va pregatiti pentru ea. Pentru ca tinerete fara batranete exista doar in basme….:)

Desi poti fi etern tanar din punct de vedere psihologic. 😉

La sfarsit , vreau sa iti lansez o provocare: scrie-mi ce lectii pretioase ai invatat tu de cand practici aceasta meserie? Ce alte beneficii crezi tu ca ai obtinut in domeniul in care activezi ? (altele decat cele financiare)

Astept cu mult interes raspunsul tau,

Karla R.