INGRIJIREA LA DOMICILIU A VARSTNICILOR- o meserie care se face cu sufletul.

Nu stiu sa fie profesii mai frumoase decat acelea in care te aflii in slujba semenilor.

Da, stiu ca multi dintre voi nu aveti o atractie mai dosebita, decat cea financiara, pentru aceasta activitate, insa, pentru moment, as vrea sa va intrebati: „Oare intamplator am ajuns in aceasta circumstanta? Oare scopul meu trebuie sa fie orientat doar spre castig? Cum as putea face cu drag ceea ce fac?”

Daca citesti acest articol inseamna ca ai subscris tacit la afirmatia din titlu: „…o meserie care se face cu sufletul”.

Poate ca esti chiar din categoria celor nu foarte incantati de ocupatia lor, care fac ceea ce fac doar pentru ca sunt nevoiti. Cred ca e foarte frustrant! Si multora ni se intampla la fel, atunci cand nu punem pasiune in ceea ce facem. Ce-ai spune sa privesti jobul pe care il ai ca pe o oportunitate de-a te dezvolta ca om? In general, cam asta este rolul experientelor: ne modeleaza, ne formeaza, ne dezvolta. Iar tu astazi experimentezi un domeniu nou, este?

Mi-as dori sa privesti dincolo de beneficiile materiale si sa identifici ce alte beneficii poti avea in exercitarea acestei meserii si ce poti invata din relatia cu varstnicul pe care il ingrijesti? 

Ma gandesc cate lectii de viata putem primi de la un om aflat la sfarsitul vietii.🙂

De la varstnici ar trebui sa invatam sa pretuim viata in fiecare zi si sa fim multumitori ca suntem sanatosi. Uneori, uitam sa-i fim recunoscatori lui Dumnezeu pentru lucrurile pe care le avem, pentru ca ne centram prea mult atentia asupra a ceea ce nu avem si ne lipseste, si asociem lipsa lor cu absenta fericirii. Am fi atat de fericiti, daca am realiza de cat de putin avem nevoie pentru a fi fericiti. Te provoc sa te gandesti incepand de astazi, la sfarsitul fiecarei zile, la 10 motive pentru care poti multumi lui Dumnezeu. Te asigur ca le vei gasi! Va fi mai greu la inceput, pentru ca iti vor veni in minte doar nemultumirile.😀 Dar straduieste-te sa gasesti 10! Si vei invata sa fii mai atent la detalii. Fericirea vine din micile bucurii:<<1) Iti multumesc, Doamne, ca sunt sanatoasa in timp ce altii se lupta cu cancerul. 2) Iti multumesc ca in dimineata aceasta mi-am baut cafeluta pe terasa, in timp ce altii sunt in spital si nu se pot bucura de acest privilegiu. 3) Iti multumesc ca batranica mea are o stare generala mai buna decat cea de ieri. 4) Iti multumesc pentru ca am avut ce pune pe masa, pentru ca multi lupta cu foamea. 5) Iti multumesc ca m-am putut odihni astazi la pranz, spre deosebire de ieri cand nu am avut timp nici sa imi odihnesc picioarele. 

Ar fi multe altele….banale ai zice, dar din asta se compune viata.🙂

Dragilor, sunteti oameni binecuvantati prin ceea ce faceti. Nici macar nu constientizati. Oricat de solicitanta ar fi aceasta ocupatie, pretul pe care il platiti e infim de mic comparatic cu toate beneficiile pe care le aveti. 

Ganditi-va numai cate invatati in relatia cu ei; cum ati reusit sa va adaptati si sa va formati dupa nevoile lor. Ati devenit mai rabdatori, mai calzi, mai calculati, mai perseverenti, mai determinati. Iar asta va este de ajutor si in alte domenii ale vietii, mai ales in relatii. Ati invatat cat de important este sa ai timpul planificat ca sa fii eficient. Oh, ce ar insemna un plan haotic de ingrijire in care sa sari peste insulina de dimineata, peste masa de pranz sau programarea medicala de la ora 16.00?

In relatia cu varstnicii ati invatat cat de important este sa nu va suprasolicitati, sa luati pauza cand e nevoie, pentru a da randament pe termen lung. Cine si-ar dori un ingrijitor obosit si ineficient?

Stiti cum se numeste asta? 

DIS-CI-PLI-NA!

 Da, v-ati disciplinat.

Asa ati ajuns sa ravniti un sistem similar si pentru batranii pe care i-ati lasat acasa. Asa ati intrat in contact cu o alta cultura, cu alta mentalitate, cu alte valori. In felul acesta, ati invatat cum sa priviti batranetea si cum sa va pregatiti pentru ea. Pentru ca tinerete fara batranete exista doar in basme….:)

Desi poti fi etern tanar din punct de vedere psihologic.😉

La sfarsit , vreau sa iti lansez o provocare: scrie-mi ce lectii pretioase ai invatat tu de cand practici aceasta meserie? Ce alte beneficii crezi tu ca ai obtinut in domeniul in care activezi ? (altele decat cele financiare)

Astept cu mult interes raspunsul tau,

Karla R.

3 thoughts on “INGRIJIREA LA DOMICILIU A VARSTNICILOR- o meserie care se face cu sufletul.

  1. Sghibolt Marioara. 5 Iulie 2016 / 17:20

    Fac aceasta meserie din decembrie 2008. La inceput din necesitate dar din prima zi mi- am dat seama ca o sa pun mult suflet in ce urma sa fac. Cand am intalnit prima oara durerea din ochii unei batrane,de fapt nici nu foarte batrana,avea 70 de ani dar bolnava de parkenson,fara a avea putere nici sa manance singura,dar m- a privit in ochi ma tinea de mana si mi- a zis,nu mai pleca de la mine te rog nu o sa dureze mult,,, a durat doi ani timp in care am pus suflet si sm facut tot ce am putut sa ii alin suferinta.Am fost tratata de rudele doamnei Hermina ca in familie. Dar cand dupa ani am ajuns in Pichling bei Steint,am ajuns cu batranica dupa jumatede an in spital in Doicilandsberg, 12 zilee langa ea ultimele 5 zi di noapte la ultima statie. Va spun ca e tragic,ma ruga sa o ajut sa moara si eu ii cantam priciesne bisericesti care o faceau sa treaca prin momente de liniste reusind astfel asistentele sa ii administreze morfina sau alte medicsmente pe care le refuza. Am invatat ca batranetea e grea daca esti singur si bolnav,am luat contact cu diferite obiceiuri din diferite parti ale Austriei,am invatat sa fiu foarte calculata in tot cea ce fac,sa ofer iubire si respect daca vreau sa le primesc,am invatat multe,pot spune ca a fost giobul din care am avut cel mai mult de invatat,drept pentru care acum la 62 de ani,pensionara in Romania,cu un mic ajutor di de la statul austriac inca mai practic aceasta meserie,momentan in Feld am See ,batranica are 94 de ani si ci multiple probleme de sanatate inclusiv psihice dar chiar daca ma trezesc de doua trei ori pe noapte sau altadata nu dorm de loc,faptul ca se simte mai bine cand ii tin mana ei in mana mea imi da o stare de bine si ma gandesc poate ca Dumnezeu imiva da o batranete linistita pentru ca dea dreptul iubesc munca cu batranii. As avea atat de multe de povestit si poate cand voi hotara sa raman acasa chiar voi asterne pe hartie aceasta parte din viata mea pentru a face cunoscut tuturor cata satisfactie poti avea daca pui suflet in ceea ce faci,daca pui omenia mai presus de valori materiale!

  2. nichita 5 Iulie 2016 / 17:24

    Nu am reusit sa invat germana si asta ma nemultumeste foarte tare.

  3. Bako Elisabeta 6 Iulie 2016 / 11:48

    de ce doar batranii din EUROPA au valoare si cei de la noi raman singuri nimeni nu are nevoie de ei sa fie vorba de banii care sant in joc?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s